Calomnii contemporane (II) - "Lanţul slăbiciunilor"

Pentru domnii Badea şi Gâdea şi toţi ceilalţi oameni (în cunoştinţă de cauza sau ... NU),spre știință, legionarismul NU este acelaşi lucru cu sadismul sau crima. Doctrina legionară constă în Dragostea de ţară ce-şi are rădăcinile în Dumnezeu! (în zilele noastre acest lucru înseamnă a fi criminal, sau, cel mai uşor pretext pentru a fi calomniat!)
Stimabile Bade(a), Mişcarea Legionară nu a fost "sponsorizată" de Berlin, fapt pentru care după 23 ianuarie 1941 legionarii care au trecut graniţa cu destinaţia Germania, au fost băgaţi în lagăr, cel mai bun exemplu ar fi chiar Horia Sima (Conducătorul Mişcării Legionare, după asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu). Iar legionarismul este pus în ANTITEZĂ cu doctrina fascistă! Trupele hitleriste masacrau populaţia evreiască, iar, Valeriu Gafencu se sacrifica, în temniţa comunistă, pentru a-i salva viața unui renumit evreu, Richard Wumbrand (tare curios sunt dacă la şcoala privată „Richard Wumbrand” din capitală este măcar o poză cu Valeriu Gafencu). Mai are rost să spun că Nicolae Steinhard s-a convertit la ortodoxism după ce a trecut prin iadul bolşevic?
Până când ne vom renega valorile? Când îl vom cunoaşte pe Eminescu în întreaga sa imensitate? Când ne vom cinsti sfinţii şi eroii, fără ca un institut diabolic să ne interzisca asta?
Spre deosebire de non-valorile promovate de voi, aşa-zisa mass-media (regi ţigani, manele, Guţă, Salam, Drăguşanu, Bahmuţeanu) şi mai ştiu eu ce alte pseudo-valori, aţi mai inventat şi promovat, Mişcarea Legioanra a promovat românismul! Spre deosebire de politicienii "care este" astăzi, adică acei trădători de ţară care au călcat în picioare demnitatea şi conştiinţa naţională a poporului nostru, înstrăinând bogăţiile statului, acele bogaţii care au fost câştigate cu sânge, pentru care s-a murit, pentru care s-a biruit! Spre deosebire de societatea de astăzi, condusă de mass-media, Mişcarea Legionară a dat inventatorul insulinei (Nicolae Paulescu), în timp ce voi promovaţi medicii şpăgari. Legionarismul i-a dat pe cei mai mari filozofi români (Petre Ţuţea, Mircea Vulcănescu şi Constantin Noica, şcoliţi de însuşi Nae Ionescu), în timp ce voi promovaţi "filozofii" de la emisiunile tabloide de la ora 17. Legionar cu "Acte-n regulă" este cel mai mare poet creştin (Nichifor Crainic), în timp ce voi promovaţi stupiditatea din versurile manelelor. Legiunea Arhanghelul Mihail a dat unii dinte cei mai mari scriitori (Radu Gyr, Lucian Blaga, Emil Cioran, Constantin Noica, Gheorghe Racoveanu, Vasile Voiculescu şi mulţi alţii), în timp ce voi promovaţi (IN)cultura! Legionarismul dă oameni ca Traian Trifan, mare avocat şi legioanr de frunte, adânc înfipt în credinţa şi tainele Rugăciunii Inimii, în timp ce voi le promovaţi pe acele "tute" care "ştie" doar să înjure şi se dau în "rating" la emisiuni... nici nu găsesc cuvântul..., jenante este puţin spus. În timp ce mişcarea naţional-creştină, Mişcarea Legioanară, a dat cei mai mari duhovnici ai neamului nostru( Arsenie Papacioc, Justin Pârvu, Ilie Lăcătuşu) voi promovaţi sodomia, şi toate "cele lumeşti". Legiunea a dat mari diplomaţi români, aidoma lui Aron Cotruş, în timp ce voi ne vindeţi ţara străinilor, ne denigraţi la Bruxelles, vai vouă sodomelor! Legionarii au îngroşat liniile din închisoare şi din "munţi" iar voi? Voi îl daţi exemplu pe Băsescu, Ponta, "Marean care este", promovaţi stupidităţi... (parol!) tabloide, dar închideţi TVR Cultural! Vai...Vai...Vai...
Şi, revenind la domnii Gâdea şi Badea, NU A VENIT NICI SOROS ŞI NICI BĂSESCU SĂ-MI DEA BANI PENTRU A PARTICIPA LA PROTESTE, pentru a participa (cât îmi stă în putere) la salvarea viitorului și cinstirea trecutului, căci de nu ne vom cunoaşte trecutul, nu vom avea viitor!

Bade(a), în stradă nu au ieşit 10-15 oameni, au ieşit mii, zeci de mii în întreagă ţară şi nu numai! (33 oraşe din ţară şi 41 oraşe din diaspora!) Înseamnă că suntem "băsişti" că luptăm pentru bogăţiile noastre? Înseamnă că suntem "băsişti" că cinstim jertfa strămoşilor? Vai vouă, căci, la proteste, maşina voastră nu avea "logo" (oare de ce fix A3?), iar reporterii când au fost întrebaţi de unde sunt, au răspuns: TVR Cultural, oare să vă amintesc că s-a închis de un an? Manipulare(moneypulare).

Înţeleg şi frica mass-media, şi nu numai, înţeleg că "statul te vrea prost", pentru că nu are nevoie de oameni care gândesc sau care au un bagaj cultural în spate, înţeleg asta! Înţeleg că dacă aţi avea numai telespectatori "dotaţi cultural" nu aţi mai avea rating pentru că "NEAM UNIT" s-a săturat de promovarea regilor ţigani şi paparudelor de la Tv... Decade societatea pe zi ce trece, de la pamfletele lui Ion Heliade Rădulescu am ajuns la cele ale lui Badea, tragic... a decăzut şi pamfletul!
Ruşine, Ruşine, Ruşine, Ruşine şi iar Ruşine vânzătorilor de neam şi ţară! 

P.S  Cele două proteste sunt puse în balanţă.... Este echitabil? Aceasta este manipularea Ma$$-Media! cei 20 de mineri se transformă în câteva mii, iar zecile de mii de protestatari adevăraţi se transformă în 15-20 cum spuneau şi continuă să spună domnii Badea şi Gâdea...

R.M 

Cred că e necesar...

să vă anunţ măcar acum, la sfârşit de vacanţă, că s-a-ntâmplat o modificare... Nu că ar fi importantă, a trecut doar un an din viaţa voastră de liceeni. Şi încă ceva, nu prea obişnuiţi să umblaţi nici măcar pe blogul vostru...
Din motive care ţin de strategia didactică a şcolii, va trebui să preiau clasa a IX-a Peda şi să renunţ la cea mai nouă dintre clasele mele. Voi da mai multe explicaţii la prima întâlnire! Vom avea împreună ora de LRC, aşa că tot ai mei sunteţi!
Deci ne vom vedea doar o dată pe săptămână.
Cu drag,
AN

Roşia Montană nu-i locală, când otrava-i naţională! Uniţi, salvăm Roşia Montană!

România renaşte! Piaţa Universităţii învie! Ion şi Gheorghe s-au trezit din "somnul cel de moarte" şi luptă pentru patria lor, luptă pentru moştenirea urmaşilor, luptă pentru bogăţia ţării, pentru demnitatea ei şi pentru conservarea patrimoniului "Grădinii Maicii Domnului". Ieri, în toată ţara, românii au ieşit în stradă în număr mare pentru a protesta împotriva RMGC (Roşia Montană Gold Corporation).

Paradoxal, de 1 săptămâna, pe toate canalele au apărut acele spoturi publiciare cu oamenii de la Roşia Montană care "vor doar să muncească", tare curios sunt ce sumă de bani au primit pentru a se plânge în reclame, deoarece doamna, "care croşetează ciorăpei" când nu este în faţă camerelor de filmat, înjură ca la uşa cortului( Vai ţie, Sodomă!), paradoxal aceeaşi doamnă Sanda Lungu (cea ce croşetează ciorapi în clipuri şi îi înjură pe protestatari, în stradă) a apărut şi la
Antena 3, adică la acel post de televiziune care în urmă cu un an, ne chema pe toţi în stradă, dar, PARADOXAL sau nu, acum este împotriva acestor proteste (cam aşa se întâmplă când îţi vinzi sufletul lui Mamon).

Proteste sunt de 8 zile, dar, politicienii tac, mai puţin domnul Căcărău, care "susţine" strada 
(oricum căzuse mult în sondaje), apelează la toate mijloacele şi domnul Ponta, care era împotriva acestui proiect când era în Opoziţie, iar acum, când este văzut cu sacii în căruţă, ca Prim-Ministru va da aviz, iar, ca deputat va vota împotrivă (asta mi se pare bătaie de joc, ăştia chiar îşi bat rău joc de noi!) Dar cireaşa de pe tort vine abia acum, ieri, doar în Bucureşti au fost peste 20.000 protestatari, iar televiziunile (care aveau timp de aşa ceva, alţii încă au rămas la "regii" ţiganilor şi alte aberaţii care, stupefiant, aduc rating) spuneau că în stradă sunt "câteva mii"( manipualre... manipulare...). În timp ce televiziunile "care se respectă" vorbeau de ţigani, de regi sau împăraţi ţigani sau de alte prostii, în toată România oamenii erau în stradă, şi nu numai! Românii din diaspora au ieşit şi ei, Madrid, Tokyo, Montreal, Londra, Copenhaga etc., au strigat într-un singur glas şi cuget: "Uniţi salvăm Roşia Montană!"

Şi acum pentru cei ce sunt PRO RMGC, vă întreb: Este normal ca pentru 5-6 ani şi 1000 locuri de muncă, care vor dispărea după ce se va termina exploatarea, iar acei oameni vor intra iar în şomaj, aurul, argintul, germaniul, wolframul, uraniul şi celelalte metale rare să fie vândute( moca) pentru totdeauna? Este normal să "radem" 3 munţi de pe hartă? Este normal să ne otrăvim apele, să ne otrăvim pânza freatică? Este normal să nu lăsăm nimic urmaşilor noştri? Este normal să te laşi călcat în picioare?
Românule, care stai în casă, cât costă tăcerea ta? În aceste zile, internetul a bătut televizorul!
R.M

Repetabila povară ("I have a dream!") - scurt istoric

În urmă cu mai multe milenii unii spun două, alţii trei, alţii niciunul... pe aceste meleaguri a luat naştere un neam, din păcate divizat. Totuşi, acest popor a avut un vis, un vis făurit de marele rege Burebista, ce a unit întregul poporul sub acelaşi sceptru formând un trainic regat, care îşi poartă rădăcinile până în zilele noastre. Acest popor a fost încercat de toate urgiile, dar, prin credinţă şi bărbăţie a reuşit să-şi poarte crucea şi să nu-şi abandoneze credinţa şi jurământul cel strămoşesc sfidând toate ispitele, una după alta. Sodomia unei mari Republici, distrusă de propria corupţie, s-a izbit de acest scut carpato-danubiano-pontic, dar fără succes, după aceea eretica doamnă, ce bea din cupa desfrâului şi a mâniei a încercat să distrugă credinţa acestui popor, dar fără succes. După ce aceste două urgii, s-au înăbuşit lovind acest scut, mai mult sau mai puţin, s-a ridicat alta, la fel de sângeroasă că şi celelalte, dar, cu mai multă ura în sânge, această bestie, ce purta steagul profetului, a încercat să subjuge acest biet popor, timp de multe secole, dar cine suntem noi să spunem cât timp am fost chinuiţi de osmanlâi?

Cert este că în această luptă, purtată împotriva padişahilor şi divanelor, avem sfinţi, acest popor a dat, martiri şi neo-martiri, aici doresc să ne amintim de Sf. Constantin Brâncoveanu, omul care a murit de 5 ori, deoarece cu fiecare fiu al sau, care era devorat de bestia osmanlâtă, bravul nostru voievod murea şi el. Iar moartea lor a fost una de martiri, de ce martiri? Deoarece au murit pentru sfânta credinţă ortodoxă. Dar cum binele triumfă întotdeauna această bestie verde, a fost frântă. Dar, Dumnezeu pe cei ce Îi iubeşte, Îi încearcă, aşa că aici a venit, înaintea bestiei osmanlâie, dar, şi-a scos colţii după, un omuleţ, cu două fete, fals... acest om a tot încercat să îşi schimbe istoria, spunând că este aici cu mult înaintea "adevăraţilor autohtoni", această neînsemnată fiară cu două feţe încă mârâie şi astăzi, dar degeaba. Totuşi, cea mai sângeroasă această fiară a fost şi încă rămâne, omorând copiii, femeile şi bărbaţii acelui încercat popor, care încă era dezbinat. Dar, o rază Dumnezeiască a mângâiat acest popor şi i-a îndepliniţi un vis secular, reîntregirea sa, din nou, sub acelaşi sceptru, dar de data aceasta sub sceptrul regelui Ferdinand.

 În toate aceste secole, hidra şi-a băgat coada pe unde a putut şi a încercat să polueze şi acest biet popor, din păcate a reuşit, iar, "planul" hidrei este atât de aproape...

Dar, revenind la povestea noastră, altă urgie s-a abătut asupra acestui popor, aceast monstru venea din zona Georgiei, mai exact din oraşul Gori. Acestă năpârcă şi-a infiltrat şerpii peste bietul popor atât de încercat, dar dornic să-şi apere din nou independenţa şi credinţa, hotărât să moară pentru ţara sa şi pentru crezul sau cel strămoşesc.

În primă fază, năpârca a biruit dezbinând acest popor şi secerând cei mai de seamă locuitori ai săi, dar, în această perioadă neagră, în care năpârcile au controlat totul visul acestui popor s-a metamorfozat într-un coşmar, totuşi, misiunea acestui popor nu se terminase, acest popor primeşte o nouă nădejde, o nădejde ce a trăit o viaţă duhovnicească de peste 50 de ani, ce a îndeplinit o misiune timp de 33 de ani, pe acest pământ ales de Domnul Dumnezeul nostru, această binecuvântare a fost tăria acestui popor, nădejdea sa şi tot odată mielul sacrificat. Aceast colos al neamului nostru a fost prigonit de veninoasele năpârci aidoma întregului neam, totuşi acest sfânt al nostru a prezis căderea secerii şi ciocanului, dar ne-a avertizat că va veni o vreme şi mai grea, vremea în care bătălia se va da în om, atunci, nu vor mai exista sfinţi ci doar mucenici, aceea va fi vremea stelei cu 6 colţuri.

Acum trăim acel coşmar sau mai bine spus acest coşmar, dar, după noapte vine zi, după ploaie vine curcubeu, iar, după moarte vine viaţă. Aceast basm este la final, nu voi încheia cu tradiţionalul "şi-am încălecat pe-o şa", voi încheia altfel... "I have a dream!" Visul meu constă în continuare moştenirii strămoşeşti şi continuarea drumului pe care am pornit. Trebuie, ca neam, să ne purtăm crucea până pe Golgota...

"Ne vom întoarce într-o zi" au spus mucenicii noştri, ei sunt printre noi, dar, încă nu îi vedem, din păcate. Au fost şi vor fi cu acest neam, mult încercat, căci ruguri de flăcări ard la graniţele ţării… “Şi pe cei ce ne vor ocupa va veni ploaie de foc” 

Pe picior greșit!

 Postez aceste fotografii pentru a-i arată bunului nostru prieten RFC (Radu Florin Cătălin), că oricui i se poate întâmpla să fie prins pe picior greșit cu farsele.



       Dragă Radu din câte se vede în această fotografie, nu ești singurul meu prieten pe care îl prind pe picior greșit. Ce pot zice s-ar părea că mă pricep destul de bine la asta. Deci vezi și tu că nu e nici un motiv de supărare!                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                

 Dar... Vorba aia: "După faptă și răsplată". Din câte vezi Radule până la urmă și "maestrul" a pățit-o, că na :" Cine săpa groapa altuia cade singur în ea".                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                        


 Până la urmă a venit și "împăcarea". Prietenii buni mereu fac chestii din astea și în nici un caz nu ar trebui să te superi că ți se întâmplă așa ceva. Eu sunt mândru că mi să întâmplat asta. E prima data și sper că nu e ultima.                                                                                                                                                      

                 

        Din fericire pentru mine, Mădă a fost lângă mine care sincer să fiu cred că mai degrabă, aștepta să imi toarne ibricul cu apa în cap decât să mă spele.:))                                                                                    

                                                                                  

Claudiu

Repede ca vântul...

      Cât de repede a trecut cea mai lungă şi frumoasă vacanţă! Îmi aduc aminte de festivitatea de încheiere, ca şi cum ar fi fost ieri. Pe atunci, eram bobocei, piticii liceului. Dar am trecut peste acest stadiu minunat şi vom fi clasa a X-a. Această clasă va însemna încă un an cu cei mai buni colegi pe care îi puteam avea, încă un an sub "aripa " domnului diriginte...
      Dar nu vreau să mai vorbesc despre şcoală, pentru că încă este vacanţă! Vacanţă, cel mai frumos cuvânt, cuvântul care, cred, redă zâmbetul pe buzele oricărei persoane. Deşi nu mai sunt multe zile de vacanţă, trebuie să ne bucurăm la fel de tare de ele! Adică ce poate fi mai frumos decât să te relaxezi în fiecare zi  cu familia sau cu prietenii, la munte sau la mare..., oriunde! 
      Dragi colegi, drag domn diriginte, a doua familie a mea, sper că v-aţi simţit bine în vacanţă! Eu am fost plecată, am făcut o vizită din nou mării şi altor oraşe şi m-am simţit foarte bine. Cu unii dintre voi  m-am mai întâlnit în vacanţă, dar tot mi-e dor de voi. 
                                                                                                                            N.G. 

Calomnii contemporane!

De câteva zile se tot face la Tv propaganda "pedepsirii torţionarilor comuniști", o idee bună, dar am o mică întrebare: " De ce abia acum? De ce nu a venit vorba de aşa ceva în '90, când încă erau în viaţă şi mai mulţi torţionari? Oare nu este o nouă palmă adusă sfinţeniei mucenicilor din temniţe? De canonizarea lor, nu am auzit NIMIC, iar de retragerea titlului de Cetăţean de Onoare a Sfântului Mucenic Valeriu la fel, nimic! De câteva zile îmi tot aduc aminte ultimele cuvinte ale  martirului Mircea Vulcănescu, ce s-a sacrificat salvând viaţă unui camarad de temniţă, cu mult mai tânăr ca el. Vulcănescu a spus: " Nu dorim să ne răzbunaţi, dorim să nu ne uitaţi!" Oare, noi ce facem acum?
Sincer să fiu, îmi este milă de acei torţionari şi o groază mă cuprinde când citesc sau aud mărturii, nici nu ne putem imagina ce conştiinţă sadică aveau aceştia, dar nu sunt eu în măsură şi nici "jurnaliştii", care erau aseară la un post Tv, să judecăm. Pentru asta, să-i lăsăm pe foştii deţinuţi politic, care au trăit şi au biruit acel iad şi, mai presus de toate, pe Dumnezeu. Noi aruncăm cu atâta venin, pe când Sfinţii Închisorilor se rugau pentru iertarea torţionarilor. Atât timp cât niciunul dintre noi, nu a trecut prin iadul temniţelor comuniste nu avem voie să luăm piatra şi să aruncăm.
Acum arătăm că suntem un popor brav? De ce nu am arătat asta în '90? înainte de venirea lui Ilici "la putere", presupun că nu mai trebuie să spun cine chema trupele sovietice în 1948, în timpul revoltei studenţeşti de la Cluj.
Tot aseară m-a amuzat o doamna roşcată, nu ştiu cum o cheamă sau cu ce se ocupă, deoarece nu sunt "un devorator" de Tv. "Tanti", în jur de 30-35 de ani, dădea cu "noroi" în generaţia mea, spunând că niciun copil de 15-16 ani nu ştie cine este Corneliu Coposu sau Iuliu Maniu şi susţinea că "ei", cei de-o vârstă cu dânsa trebuie să facă ceva pentru ţară. Am văzut ce au făcut ei, iar vina se aruncă de la o generaţie la alta, astfel formându-se un cerc vicios.
"Generaţia adultă" nu este conştientă de dorinţa de schimbare şi de cunoaştere a noastră, a generaţiei tinere. Evident, fiecare pădure are leşurile ei, dar şi vlăstari, care se încearcă cu ardoare să fie tăiaţi din rădăcină. Şi în societatea de astăzi, se văd "atacurile" generaților mature asupra noastră, cel puţin noi nu am pus mâna pe ştampila de vot niciodată. Deci, nu noi l-am votat pe Ilici în '90, nici pe Constantinescu (distinsul domn era preşedinte, când eu abia mă năşteam), nu eu i-am dat al doiela mandat lui Iliescu, iar de Băsescu nu mai spun, atunci abia intram timid în Clasa Întâi. Noi nu am fost părtaşi cu puterea, noi nu ne-am "vândut sufletul" lui Memphistofel pentru o găleată cu o sigla de partid, 2 tricouri şi un ulei, dar vina "ne aparține", deoarece atunci când vorbim de patriotism suntem catalogaţi şi arataţi cu degetul (Doar ce ştie X-ulescu despre dragostea de ţară?) 

Să nu uităm că abia acum începe să renască naţionalismul în procent tot mai mare, datorită celor tineri care sunt tot mai atraşi de "Dreapta naţionalistă", mult scuipată şi calomniată, alţii încă mai plâng Regimul comunist sau îşi pun speranţe în Ponta şi Crin (acestui domn, nu-i pot spune Antonescu).
Acum să concluzionăm: Dacă torţionarii vor fi daţi în judecată, chiar totul va fi corect? Să nu uităm că Tribunalul Militar, încă nu i-a retras condamnarea la moarte lui Ion Gavrilă Ogoranu, deci încredere în "maturitatea" lor, nu am. Aviz amatorilor, dacă chiar doriţi să faceţi ceva pentru mucenicia din temniţe, faceţi mai multă presiune, deoarece dumneavoastră aveţi pârghiile mass-media! Dacă chiar aveţi dragoste de sfinţii din temniţe, de ce nu aduceţi vorba de canonizare, pe post?

R.M

  

Ziua Tricolorului "(Un) Nimeni" ia aitudine!

Totdeauna răsună în preajma noastră o muzică care ne vrăjeşte gândurile, ne subjugă inimile şi ne sileşte să ne potrivim. Acest "(Un) Răsunet" este imnul naţional care, de fiecare dată, a adunat toţi românii sub aceleaşi sfinte "Trei Culori". Povestea celui mai de preţ odor al României începe într-o perioadă în care toată Europa trecea prin manifestările conştiinţei naţionale. Aşa a luat naştere actualul imn de stat, relativ spus imn. "Deşteaptă-te române!" era "doar" o poezie ce purta numele "Un Răsunet", această chemare la învierea din somnul cel adânc a strâns sub tricolorul românesc, românii din cele trei principate, mai exact în mai 1848, când pe Câmpia Libertăţii se auzea îndemnul la UNIRE!
Povestea actualului (Un) răsunet nu se încheie aici, ea va continua până la făurirea României Mari şi chiar şi-nainte, când Basarabia şi Bucovina, proaspăt rupte de "ţarism" au adoptat acest cântec ca imn, de asemenea şi Basarabia a adoptat această odă între 1989-1994, dar nu a rămas  imn, deoarece o (re)făurire a României Mari reprezintă "un pericol" pentru puterile mondiale (dacă se poate spune aşa), fapt pentru care urmează "Regionalizarea", dar nu despre dezbinarea României vorbim astăzi, ci despre imn. Dacă stau bine şi mă gândesc..., următoarea postare va avea ca temă procesul dezmembrării României, dar asta vom vorbi altădată, acum să întoarcem o filă de istorie uitată până-n anul 1862. De ce 1862? Deoarece atunci a luat naștere primul imn oficial al României: "Marș triumfal şi primirea steagului şi a Măriei Sale Prinţul Domnitor". Acest imn, pentru cei ce nu stau bine cu datele istorice, a luat naştere după "Lovitura de Stat" (cu toate ghilimelele de rigoare) a lui Alexandru Ioan Cuza şi a continuat până la proclamarea regatului (1881).
La încoronarea regelui Carol I şi a reginei Elisabeta, marele poet-revoluţionar Vasile Alecsandri "le face cadou" majestăţilor lor un imn. "Trăiască regele", pentru monarhiştii, încă existenţi în România, se pare că în număr tot mai mare, este adevăratul imn de stat.
 
“Trăiască Regele
În pace și onor
De țară iubitor
Și-apărător de țară.

Fie Domn glorios
Fie peste noi,
Fie-n veci norocos
În război, război.

O! Doamne Sfinte,
Ceresc părinte,
Susține cu a Ta mână
Coroana Română!

Trăiască Patria
Cât soarele ceresc,
Rai vesel pământesc
Cu mare, falnic nume.

Fie-n veci el ferit
De nevoi,
Fie-n veci locuit
De eroi, eroi.

O! Doamne Sfinte,
Ceresc Părinte,
Întinde a Ta mână
Pe Țara Română!”

Ca o mică paranteză, sub acest imn s-a înfăptuit visul secular: Unirea tuturor românilor sub un singur steag şi un singur domn, iar, privind cazul de faţă, şi sub acelaşi imn.
Mai răsfoim prin cartea de istorie şi ajungem la cea mai sumbră perioada a României (1948-1953), perioada în care secera roşie a ateismului loveşte crunt în sănătatea morală a neamului nostru, pe limba tuturor, începe satanizarea poporului român, proces continuat până astăzi. În această perioada, se impune cu forţa un fals imn, ce nu reprezintă simţirea românească ci reprezintă o odă adusă monstrului roşu.
 
“Zdrobite cătușe în urmă rămân
În frunte-i mereu muncitorul,
Prin lupte și jertfe o treaptă urcăm,
Stăpân pe destin e poporul.
Trăiască, trăiască Republica noastră,
În marș de năvalnic șuvoi;
Muncitori și țărani și ostași
Zidim România Republicii noi.
În lături cu putredul vechi stăvilar
E ceasul de sfântă’ncordare
Unirea și pacea și munca-i stegar’
Republicii noi populare.”

Mai trecem răsfoind încă un capitol al aceleaşi pagini istorice şi ajungem în perioada 1953-1977, o perioada care aş numi-o “Aceeaşi Mărie, dar cu altă pălărie”. De ce spun asta? “D’asta”:

 "Te slăvim, Românie, pământ părintesc
Mândre plaiuri sub cerul tău pașnic rodesc
E zdrobit al trecutului jug blestemat
Nu zadarnic, străbunii eroi au luptat
Astăzi noi împlinim visul lor minunat.

Puternică, liberă,
Pe soartă stăpână,
Trăiască Republica
Populară Română

Înfrățit fi-va veșnic al nostru popor
Cu poporul sovietic eliberator.
Leninismul ni-e far și tărie și avânt
Noi urmăm cu credință Partidul ne-nfrânt,
Făurim socialismul pe-al țării pământ.

Puternică, liberă,
Pe soartă stăpână
Trăiască Republica
Populară Română.

Noi uzine clădim, rodul holdei sporim
Vrem în pace cu orice popor să trăim
Dar dușmanii de-ar fi să ne calce în prag,
Îi vom frânge în numele a tot ce ni-e drag
Înălța-vom spre glorie al patriei steag.

Puternică, liberă,
Pe soartă stăpână
Trăiască Republica
Populară Română”

Ce-i drept, aidoma oricărui român adevărat “am ceva” cu duşmanii naţiei noastre, atât timp cât nu-şi văd de ograda lor, şi vin în a mea, calcându-mi florile. Cu ruşii nu am mare lucru, relaţia noastră( eu şi Rusia) se poate rezolva pe cale amiabilă, Rusia trebuie să trimită în România un tren cu 93 tone de aur şi toată lumea-i fericită.
Încă un episod din perioada comunisita s-a dus, iar acum ajungem în ultima parte a telenovelei comuniste (1977-1989). Legat de această periaodă, doresc să vorbesc “o leacă” mai mult, deoarece în această perioadă se făcea cea mai mare confuzie legată de imnul de stat naţional! Care este aceasta? Pentru început, adevăratul “Trei Culori”, scris de Ciprian Porumbescu, marele compozitor român al secololui XIX, din păcate mort prematur (1853-1883), NU seamănă cu PARODIA făcută de comunişti.
 

Cântecul patriotic:

"Trei culori cunosc pe lume
Ce le țin de-un sânt odor,
Sunt culori de-un vechi renume
Suveniri de-un brav popor.

Roșu-i focul ce-mi străbate,
Inima-mi plină de dor
Pentru sânta libertate
Și al patriei amor.

Auriu ca mândrul soare
Fi-va'l nostru viitor
Pururea'n eternă floare
Și cu luci netrecător,

Iar albastrul e credința
Pentru țară ce-o nutrim
Credincioși fără schimbare
Pân' la moarte o să-i fim

Pân' pe cer și cât în lume
Vor fi aste trei culori
Vom avea un falnic nume
Și un falnic viitor,

Iar când, fraților, m'oi duce
De la voi ș'oi fi să mor
Pe mormânt, atunci să-mi puneți
Mândrul nostru tricolor"

Imnul național al Republicii Socialiste România:
 
"Trei culori cunosc pe lume,
Amintind de-un brav popor,
Ce-i viteaz, cu vechi renume,
În luptă triumfător.

Multe secole luptară
Străbunii noștri eroi,
Să trăim stăpîni în țară,
Ziditori ai lumii noi.

Roșu, galben și albastru
Este-al nostru tricolor.
Se înalță ca un astru
Gloriosul meu popor.

Suntem un popor în lume
Strîns unit și muncitor,
Liber, cu un nou renume
Și un țel cutezător.

Azi partidul ne unește
Și pe plaiul românesc
Socialismul se clădește,
Prin elan muncitoresc.

Pentru-a patriei onoare,
Vrăjmașii-n luptă-i zdrobim.
Cu alte neamuri sub soare,
Demn, în pace, să trăim.

Iar tu, Românie mândră,
Tot mereu să dăinuiești
Și în comunista eră
Ca o stea să strălucești."

Ca să fie clar, dacă cineva cântă “Treci culori” (versiunea adevărată) nu înseamnă că este ceauşist, ci doar patriot, dar ce să-i faci, într-o societate în care maneaua este noul imn, iar noile modele pline de virtute şi de demnitate sunt mai ştiu eu ce “paraşute” care apar la câte o pseudo-emisiune Tv? Din fericire, doar drojdia naţiei noastre “se închină” manelelor şi tabloidelor, din păcate drojdia este majoritară, iar Tv, a transformat mierea în drojdie şi invers.
După 1989 urmează “ERA DEMOCRATICĂ” sau contemporană, o glumă de prost gust, din care s-au “înfruptat” toţi românii, tragic, după 23 de ani, ei încă mai gustă, încă mai au speranţe în acest regim învechit şi corupt (de la Atena şi Roma până astăzi, la Bruxelles, democraţia a fost o glumă proastă, cum spunea Mark Twain: “Dacă prin vot am putea schimba ceva, nu ne-ar mai lăsa nimeni să votăm”, sau un citat, care-mi place şi mai tare, din Tătucul: “Nu contează cine votează, contează cine numără voturile” - nu cred că puteam caracteriza democraţia mai bine decât prin aceste două citate). Revenind… “Deşteaptă-te române!” este actualul imn de stat, pentru care în timpul regimului (nici nu ştiu cum să-l numesc, ateist? Iudeo-francmasonic? Am găsit! Bolşevic!) se făcea puşcărie grea pentru simpla fredonare a acestui cântec.
Când am scris aceste rânduri, mi-a trecut ca un fulger o conversaţie dintre un fost deţinut politic şi ofiţerul de securitate.
Securistul: De ce eşti aici, ce-ai făcut?
Deţinutul: Nimic!
Securistul: Nu are cum! Pentru nimic se dau 10 ani, tu ai 13!

Mă înfund în paranteze şi detalii şi uit esenţialul… După ce elitele au fost secerate de secure şi ciocan, acum, sunt calomniate şi retezate de steaua cu 6 colţuri, nu cred că mai trebuie să aduc aminte de profeţia Sfântului Părinte Arsenie Boca. Încercând să concluzionez, am ajuns să cred că majoritatea românilor au în cerebel numai ţărână, ca să nu spun altceva. La fredonarea imnului naţional, la 1 Decembrie, marii noştri români huiduie, scuipă, înjură, astfel ingnorând şi batjocorind jertful stramoșesc, dar vorba ceea: “Ce ştie ţăranul ce-i ciocolata?” se transformă în „Ce ştie generaţia Guţă, Drăguşanu, facebook ce-i patriotismul, naţionalismul sau spiritul de jertfă pentru neam şi ţară?”

Deşteaptă-te române!

Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte,
La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,
Româna națiune, ai voștri strănepoți,
Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viață-n libertate, ori moarte!” strigă toți.

Preoți, cu cruce-n frunte!, căci oastea e creștină,
Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost' pământ!


R.M

Nu e treaba mea!

Erau odată patru prieteni: Fiecare, Cineva, Oricine şi Nimeni. Era de făcut o treabă şi i s-a cerut lui Fiecare s-o facă. Fiecare era sigur că Cineva o va face. Oricine putea s-o facă; Nimeni n-a făcut-o. Cineva s-a supărat deoarece era treaba lui Fiecare. Fiecare ştia că Oricine ar putea s-o facă, iar Nimeni a realizat că Cineva n-are chef s-o facă. În cele din urmă, Fiecare a dat vina pe Cineva atunci când Nimeni n-a făcut ceea ce Oricine putea face.