Pe ici, pe colo...

Lacul Roșu

Prima imagine cu Lacul Roșu ce mi-a fost dată să o văd m-a făcut să stau și să privesc în gol frumusețea lui sălbatică. Eram nerăbdătoare să cobor din autocar pentru că priveliștea era uimitoare. Lacul are o nuanță de verde cald, plăcut și liniștitor, de parcă te eliberezi de tot stresul și agitația din lume. Cu sclipirile lui de argint, cu razele de soare care îl scăldau ușor și cu pădurile care parcă îl protejează, Lacul Roșu este minunat. Din păcate, pe lac mai erau doar trei rățuște sălbatice, speriate de furtuna de afară. 

Cheile Bicazului

Și iată, Cheile Bicazului, fascinante cum le știam... Din mașină am spus un sigur cuvânt când am ajuns în Chei și acela a fost... ''wow''. Când am coborât din mașină și am privit în jurul meu, am amețit..., în sensul bun al cuvântului. M-a luat amețeala de la atâta piatră, atât de înaltă, atât de impunătoare.  

 Natura ne dă de atâtea ori motive să ni se facă pielea de găină.

Memorialul Durerii

Fiecare sala, fiecare celula are conceptul, povestea și tragedia ei. 

 Cimitirul Vesel din Săpânța

 

Unele dintre mesajele scrise  pe cruci sunt vesele, altele sunt triste, unele simple, altele complicate, ciudate sau neobișnuite, naive sau inteligente, dar aproape toate încep cu prezentarea numelui nefericitului .

 Sunt doar câteva dintre locurile minunate pe care le-am vizitat. În ciuda vremii, a fost o excursie frumoasă, pe care nu o vom uita prea curând.. 

 Pentru mine, fiind prima excursie alături de "noii" colegi, a fost o experiență frumoasă și aș repeta-o cu mare drag.   

 Cam atât de la mine.. 

 Acum vă las pe voi,

 dragii mei colegi.  

Mădălina B