Episodul 4: Descoperiri apuse
De M. Marta
După câteva clipe de tăcere ea a spus speriată:
- Îmi pare rău, dar nu ştiu cum am ajuns aici şi nici ce am păţit.
- Ciudat că nu-ţi aminteşti...doar ştiai bine ce faci.
-Nu, nu cred că vă înţeleg, nu ştiu despre ce vorbiţi.
- Nu şti? a strigat el astfel că ecoul vorbelor sale o pătrundea pe fata care era tot mai speriată. S-a dus apoi şi dintr-un sertar al măsuţei de toaletă a scos o cutiuţă şi i-a arătat colierul. Îţi pare cunoscut? Doar venisei să-l furi.- Nu! Îmi pare rău, dar nu înţelegeţi. Eu...n-am vrut. Vă rog, lăsaţi-mă să plec şi nu veţi mai auzi nimic de mine.
- Chiar şi aşa, eşti rănită, ai pierdut foarte mult sânge, nu ai putea rezista nici două zile singură. Şi să-mi ceri să te las să pleci după ce era să furi cea mai preţioasă bijuterie a familie mele... i-aţi gândul. Nathan s-a apropiat de fată şi a privit-o duios.
-Spune-mi totuşi, de ce ai vrut să faci asta?
- Iertaţi-mă dar nu pot.
- Atunci vei putea să povesteşti poliţiei, i-a strigat fetei depărtându-se către fereastră.
- Vă rog, înţelegeţi că nu pot. Eu chiar nu am vrut să fac asta, nici măcar nu aş fi vorbit cu un bădăran ca dumneavoastră!
"Bădăran" şi-a spus el ieşind furios din camera în timp ce Milton, care ascultase ceea ce au vorbit s-a rezemat de patul fetei şi i-a spus blând:
- Aveţi dreptate, bădăran este un bărbat care timp de câteva zile a vegheat la patul unei necunoscute, oferindu-i protecţie şi îngrijire fără să-i fie dator sau măcar să o cunoască, care pe de-asupra a mai şi vrut să-l fure.
-Îmi pare rău, n-am vrut să-l jignesc.
- Îi v-a trece. Ai putea totuşi să-i răsplateşti bunătatea cu o explicaţie. Atât ţi-a cerut. Şti că el putea să te lase în pădure să mori, putea să te arunce în închisoare aşa rănită cum erai, dar nu a facut-o. Cred că-ţi este foame, voi trimite o servitoare să-ţi aduca cina, domnişoară....
- Vera.
- Eu sunt Milton, majordom şi cel mai apropiat prieten al domnului.
După cină Vera a rămas un timp singură gandindu-se la tot ce i s-a întamplat. Avea doar nouăsprezece ani dar nu o arăta de loc. Trecuse prin mai multe decât orice fată de vârsta ei. Venise împreuna cu familia ei în Anglia pe când ea avea doisprezece ani iar sora ei mai mică opt. O perioadă le-a fost bine, însă după ce tatăl ei a rămas fără slujbă au fost nevoiţi să locuiască într-o baracă rece. Mama ei s-a îmbolnavit de tuberculoză şi a murit în primăvară. Rămas singur, cu doi copii de îngrijit, fără slujbă sau locuinţă tatăl Verei a început să jefuiască împreuna cu nişte tâlhari casele celor bogaţi din Londra. Nu după mult timp a fost prins si condamnat la mulţi ani de închisoare. Astfel Vera a fost nevoită să-şi poarte de grijă ei şi surorii sale. Încă de la şaisprezece ani lucra ca damă de companie pentru un om avar care a învăţat-o să fure, punând-o să-i jefuiască pe cei mai bogaţi bărbaţi. Singura ei rasplată erau banii şi casa pe carei i-o dăduse el. În schimbul tăcerii lui ea trebuia să-l asculte în tocmai altfel sora ei ar fi aflat cum îşi permite ea să îi ofere ei o viaţă mai bună decât atunci când traiau parinţii lor. Apoi gândul i-a zburat de conte, o intriga cu felul lui misterios şi atât de închis de a fi şi totodată o înspăimânta. Sunetul unor paşi greoi ce răsuna pe podeaua de lemn a camerei sale a trezit-o din visare.
- Am venit să vad dacă eşti bine, doctorul a spus că nu trebuie să fi lăsată sngură pentru că ai putea leşina, a rostit repede Nathan pe un ton calm şi fară intonaţie.
- Da, sunt bine. După câteva momente de tăcere fata i-a şoptit timid: mulţumesc!- Pentru ce îmi mulţumeşti?
- Pentru că v-aţi îngrijit de mine, împotriva ceea ce-am făcut şi.....îmi pare rău că v-am jignit mai devreme, nu sunteţi bădăran.
- Îţi acept scuzele, se poate să te fi luat cam tare, probabil te-am speriat. Adevarul este că nu am mai vorbit cu o femeie în afară de cameriste, de mult.
Nathan s-a aşezat lângă ea pe un scaun şi a privit-o zâmbind, iar ea se uita la camera frumos decorată fără să mai spună ceva. Se uita la tablourile ce ornau pereţii, la ferestrele prin care străluceau stelele, cu draperii mari, perfect asortate cu restul mobilierului din lemn. Camera era înfrumuseţată cu detalii delicate ce îţi dădeau o senzaţie de caldură amplificată de şemineul mare de pe peretele din stânga.
- Cum te numeşti? a întrerupt Nathan tăcerea.
- Vera.
- Eu sunt contele Nathan Hatway.
Astfel cei doi au început ca vorbească, contele începu să zâmbească, lucru pe care nu-l mai făcuse de tare mult timp. I-a povestit Verei despre Eleonor fosta lui soţie, cea mai minunată fiinţă pe care o întâlnise şi o iubise vreo dată. I-a spus despre nunta lor, despre cât de fericit era cu ea şi cum a murit trei ani mai târziu când el avea douăzeci şi doi de ani, răpusă de o boala cruntă. Trecuseră trei ani de atunci şi totuşi el încă mai suferea. Se închisese în el, deveni rece şi izolat de restul societaţii. Ea în schimb i-a povestit despre familia ei şi despre cum a ajuns la el cu scopul de a fura bijuteria. Zilele au trecut astfel dar starea Verei se agrava, fiind tot mai slabită. O săptămână mai târziu, după ce a consultat-o doctorul i-a spus lui Nathan :
- Aş dori să te rog ceva. Sora mea, Anastasia, pentru ea am făcut tot ceea ce am făcut, ma sitâmt tot mai rău, nu cred că voi supravieţui şi vreau să o ştiu în siguranţă. Te rog, ai grija de ea, du-o departe de Twist. Are numai cinsprezece ani, nu vreau să treacă prin ce am trecut eu dar nici să ştie cum am avut grija de ea până acum.
- Îţi promit că voi avea grija să nu-i lipsească nimic. Voi avea grijă de ea ca de propia mea soră. Cel pentru care lucrai tu nu o v-a găsi nicio dată. Acum odihneştete.
Vera a murit în dimineaţa urmatoarei zile. Pentru conte a fost, din nou, o pierdere pentru că preţ de câteva zile ea îl reaminti ce frumos este să zânbeşti şi să ai pe cineva aproape. O persoană gingaşă, delicată dar atât de fragilă. După ce a înmormântat-o, a luat-o pe Anastasia şi a dus-o la o prestigioasă şcoală de fete, într-un orăşel lângă Londra unde avea să locuiască şi să înveţe departe de pericolele prin care trecuse sora ei, timp pe câţiva ani.
Despre Vera i-a spus doar că a murit dând naştere unui copil care nu a supravieţuit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu