Plecând de la premiza că romanul "Amintiri din copilărie" de Ion Creangă a fost recent caracterizat și remarcat prin dualismul realitate-ficțiune, putem spune că acest aspect îl face să se asemene cu povestea lui "Făt-Frumos". Dualismul se poate explica, fiind unul cât se poate de complex, realitatea fiind dată de credibilitatea autorului, iar ficțiunea fiind farmecul lecturii care se năpustește asupra receptorului. Ca orice poveste de-a lui "Făt-Frumos", autorul debutează în "Amintiri din copilărie" cu prezentarea spațiului acțiunii, acesta fiind satul Humulești, unde este și căminul natal al lui Ion Creangă. Acest cămin al așa-zisului Nică, ne este prezentat cu lux de amănunte, așadar, putem afirma că această casă poate fi asemănată, în cazul în care Nică ar fi "Făt-Frumos", cu așa zisul castel medieval.
Partea de ficțiune ne este prezentată prin numeroasele pățanii ale personajului principal, acestea conturând ideea fantastică. Iar ideea de "Făt-Frumos ratat" ne este dată de finalul sau urmările acestor pățanii, care se termină deseori într-un mod... punitiv.
Cu alte cuvinte, năzdrăvanul Nică, fără pic de intenție și plin de inocență, se avântă în tot felul de probleme, făcându-le față ca un adevărat "Făt-Frumos".
Mai exact, să luăm un exemplu, cel cu fuga la scăldat. În acest episod al "Amintirilor" personajul principal, este foarte imatur și iresponsabil, nerespectând rugămintea mamei sale, și, fiind egoist, face doar ce îi place lui, lucru total opus unui adevărat erou care mereu se gândește la ceilalți. Deci pleacă și merge "La scăldat" unde, se distrează pe cinste, iar mama, jucând rolul "impus" de către autor, și anume cel "negativ", îi ia hainele, lăsându-l să se scalde în continuare. Pedeapsa va fi rușinea de a merge dezbrăcat până acasă, apoi urmând, bineînțeles, să se lase cu urmări punitive. Același lucru se întâmplă în fiecare episod al "Amintirilor"... Toate acțiunile degenerează de la așa numitul conflict sau intrigă și aparțin de un singur fir narativ, asemeni basmului. Tot asemeni basmului este și relatarea întâmplărilor fantastice și reale, raportându-se la aspecte foarte apropiate de realitate, de asemenea schemele narative sunt clasice, liniare, neramificate, iar așa-zisa luptă se dă între forța fizică și inteligență, între pozitiv și negativ.
Dacă aceste pățanii ale lui Nică s-ar termina într-un mod favorabil lui, nu ar mai exista ideea de "Făt-Frumos ratat", dar cum acest lucru nu este adevărat, ideea aceasta este întocmai potrivită pentru caracterizarea acestei lecturi.
Raul
