Prima zi...

Dragi colegi, aceste cuvinte și sentimente sunt exprimate prin prima compunere din clasa a 9-a F. A venit toamna. Frumoasele zile de vară, în care puteam lenevi în pat până târziu sunt departe acum.

Mă trezeşte o sonerie.  Ce e? Mă întreb, uitându-mă la ceas. E ora 6...

Dintr-o dată un gând mă trezeşte din starea de somnolenţă: „E prima zi de şcoală”! - o nouă viaţă începe pentru mine! Prin cap îmi trec fel de fel de întrebări: cum o să mă descurc? O să fie ok? Cum or să fie colegii? Îmi alung toate gândurile, trebuie să mă pregătesc; nu pot întârzia din prima zi! Mă îmbrac în grabă şi mă îndrept spre bucătărie, unde mă aşteaptă mama.

Pe drum spre Braşov, îmi aduc aminte de poezia lui Bacovia „Liceu, - cimitir/ Al tinereţii mele/ Pedanţi profesori/ Şi examene grele.../ Şi azi mă-nfiori/ Liceu, - cimitir/ Al tinereţii mele!" Doamne, sper să nu fie şi pentru mine aşa! Cu acest gând, mă apropii din ce în ce mai mult de locul care va deveni o a doua casă pentru mine. Îmi dau seama de asta, văzând zecile de elevi zgomotoşi care se îndreptau în aceeaşi direcţie cu mine. Cu cât mă apropii mai mult cu atât emoţia mă cuprinde din ce în ce mai tare.

Ajung în faţa şcolii, parcă mi-e teamă să aflu ce se află în spatele porţilor de fier... sau oare e doar emoţia care mă ţintuieşte în loc?!

Îmi fac curaj: „curaj găină, că te tai” îmi trece prin minte şi-mi amintesc iar versurile lui Bacovia. Se pare că asta e poezia zilei!!! Intru în clădirea imensă, unde îmi întâlnesc dirigintele şi colegii. În scurt timp aflu că dirigu e prof de română. Asta e! a fost o presimţire amintirea poeziei. Mă uit la colegi, feţele lor par la fel de speriate ca a mea. Bătăile inimii mele se accentuează cu fiecare clipă care trece. Emoţia şi curiozitatea sunt sentimentele de care sper să scap în cel mai scurt timp. Singura mea dorinţă în acest moment e să mă pot integra repede, colegii  să-mi fie prieteni, să fiu o elevă bună şi să trăiesc fiecare moment la cea mai mare intensitate. Mă aşez într-o bancă din spate împreună cu o fată cu care m-am împrietenit imediat. Îmi dau seama că Bacovia habar n-avea ce vorbeşte, cred că perioada liceului va fi cea mai frumoasă de până acum, pentru că îmi dau seama că am un diriginte pe care ne vom putea baza în orice problemă vom avea, iar colegii îmi vor fi prieteni cu siguranţă.

Sunt o norocoasă că pot face parte din acest liceu, că am nişte colegi extraordinari care, sper, că îmi vor rămâne prieteni pentru toata viaţa.

                                                                                          Bianca Paula Oană