ONOR la Tricolor!

Ce este soarele între celelalte lumini ale Cerului? Acela este şi drapelul între copiii unei naţiuni. Astăzi, este ziua celul mai de preţ odor al nostru, este ziua TRICOLORULUI! Tricolorul este obiectul sfânt al neamului nostru, pentru care au murit înaintaşii noştri! Totuşi, într-o societate tot mai bolnavă, adevăratele valori sunt uitate, sau, în cazul nostru, uitate şi botjocorite! 
De ce botjocorite? Deoarece românaşul nostru de rând a fost îndepărtat, încet, dar sigur de adevăr. Cum spunea Karl Marx: "O minciună, spusă de 1000 de ori, devine un adevăr!", privind la societatea de astăzi, nu putem decât să-i dăm dreptate acestul "părinte" al comunismului.

De ce uitate? Foarte simplu!
Deoarece valorile neamului românesc au fost "înlocuite" cu "drojdia" societăţii, care culmea, a devenit model bun de urmat.
TRAGIC!
Dreptate pot da cuvintelor lui Tudor Muşatescu care spunea: "În drapelul unei naţiuni flutură sufletul colectiv al neamului!", totuşi... UNDE este neamul? Astăzi, câţi dau 2 bani pe drapelul, mult încercat de vrăjmaşii noştrii? Ceea ce odată a fost sfânt, astăzi a devenit neînsemnat, banal.
Din păcate, privind lipsa de interes a autorităţilor faţă de tricolor, pot ajunge la o singură concluzie: "Şi drapelul a fost tras în ţeapă!"
"Ridică-te Ioane, Ridică-te Gheorghe!"
Ceea ce mă bucură, pe mine cel mai mult este faptul că "spiritul şi conştiinţa românească" nu au pierit, vorba cântecului "Tot ce-i românesc nu piere", de acest lucru sunt sigur: Neamul românesc, se va ridica prin noi, prin noi, românii! Pot afirma că am purtat cu mândrie tricolorul românesc, în locul în care a fost atât de mult prigonit, adică în mijlocul prietenilor noştrii maghiari din Harghita şi Covasna!
Românule, ai două datorii: prima, să nu uiţi de înaintaşii tăi şi să fii mândru de ei, pentru că au murit pentru tine şi pentru neamul tău, iar a doua este mai grea... Trebuie să-ţi porţi crucea până pe Golgota, şi să laşi moştenire o Românie Mare!

http://www.youtube.com/watch?v=HGgn_3Ep8BE 

R.M

21 iunie 2013 - NU MAI SUNTEM BOBOCI!!!

Adio...dar mai moale!

      Ei... dragii mei a mai trecut un an! Şi ce an: clasa a IX a. Cu bune, cu rele, s-a încheiat şi cred că merită să spun câte ceva. 
    În primul rând, wow. A fost un an minunat, o experienţă unică. Am întâlnit persoane deosebite, talentate, amuzante şi cu cele mai ciudate pasiuni. Vă mărturisesc că îmi găsesc cu greu cuvintele, poate pentru că mă năpădesc amintirile, poate pentru că e prea dimineaţă acum. Ori care ar fi motivul, îmi şterg lacrima şi vă spun ce ar trebui să spun: " Adio!" şi, dacă în mod  normal unii ar spune " dar rămân cu tine", eu vă spun că nu rămân cu voi. Eu nu vreau să sune ca un "adio" ci mai de grabă ca un "rămas bun".
 Îmi place să zâmbesc când mă gândesc la "F". O clasă de nebuni, de leneşi, de prieteni care se scot unii pe alţii când e vorba de o problemă, care pleacă cu toţii de la engleză pentru a se întoarce înapoi zece dintre ei, o clasă unde totuşi e nevoie de multă solidaritate. Cu toţii suntem... diferiţi, ceea ce ne face speciali. 
 Eu, vă urez...."fiţi un F, unul şi bun" şi desigur distraţi-vă, e vară, trăiţi-o din plin! Când vă veţi întoarce sper să auziţi numai de bine. Şi chiar dacă nu voi mai fi cu voi n-am să vă uit, 9F.
 Până când ne-om revedea, vă mai zgârii două vorbe ş-apoi plec să-mi iau adio de la soare:

"O mână de praf de stele, două măsuri de vise,

 Nişte zâmbete de mai, poate vorbele-nţelepte.

Toate bine măcinate, adunate într-un coş,

Iar în zilele ploioase, sau când vrei să te opreşti

Le presari in jurul tău, şi-ai să vezi cum poţi să creşti!

Nu uita ca să fii mare atinge bolta cerului cu degetul arătător,

Mergi cu stele la plimbare si să-ţi faci amici poveştile uitate!

Nu uita de cei  bătrâni şi cu drag tu să înveţi

Nu ce au făcut să faci, ci cu drag a lor poveţi!"

M. Marta                     

Pe ici, pe colo...

Lacul Roșu

Prima imagine cu Lacul Roșu ce mi-a fost dată să o văd m-a făcut să stau și să privesc în gol frumusețea lui sălbatică. Eram nerăbdătoare să cobor din autocar pentru că priveliștea era uimitoare. Lacul are o nuanță de verde cald, plăcut și liniștitor, de parcă te eliberezi de tot stresul și agitația din lume. Cu sclipirile lui de argint, cu razele de soare care îl scăldau ușor și cu pădurile care parcă îl protejează, Lacul Roșu este minunat. Din păcate, pe lac mai erau doar trei rățuște sălbatice, speriate de furtuna de afară. 

Cheile Bicazului

Și iată, Cheile Bicazului, fascinante cum le știam... Din mașină am spus un sigur cuvânt când am ajuns în Chei și acela a fost... ''wow''. Când am coborât din mașină și am privit în jurul meu, am amețit..., în sensul bun al cuvântului. M-a luat amețeala de la atâta piatră, atât de înaltă, atât de impunătoare.  

 Natura ne dă de atâtea ori motive să ni se facă pielea de găină.

Memorialul Durerii

Fiecare sala, fiecare celula are conceptul, povestea și tragedia ei. 

 Cimitirul Vesel din Săpânța

 

Unele dintre mesajele scrise  pe cruci sunt vesele, altele sunt triste, unele simple, altele complicate, ciudate sau neobișnuite, naive sau inteligente, dar aproape toate încep cu prezentarea numelui nefericitului .

 Sunt doar câteva dintre locurile minunate pe care le-am vizitat. În ciuda vremii, a fost o excursie frumoasă, pe care nu o vom uita prea curând.. 

 Pentru mine, fiind prima excursie alături de "noii" colegi, a fost o experiență frumoasă și aș repeta-o cu mare drag.   

 Cam atât de la mine.. 

 Acum vă las pe voi,

 dragii mei colegi.  

Mădălina B