Da, da, asta-i altă căciulă!...

Viaţa! Ce e viaţa? Viaţa e o căciulă... pe care o pot vedea doar bătrânii. De ce? Ştii de ce... Pentru că nu e treaba celor tineri, cum spune şi afirmaţia "...asta-i nu-i treaba ta... asta-i altă căciulă!" E o căciulă mult mai mare decât a lui... Guguţă, ce ascunde în adâncul său durerea, iertarea, suferinţa, speranţa. Vârful/adâncul i-l poţi vedea doar trăind viaţa, învăţând, căpătând înţelepciunea, doar atunci poţi spune ce e trecutul şi ce reprezintă prezentul.
Căciula e istoria fiecărui om, împletită în cartea destinului, împletită de mâinile ciobanului ce o posedă, ce şi alină cu ea soarta.
În viaţa omului sunt momente dificile, sunt noduri care se opresc în adâncul inimii şi lasă amprente în împletitura căciulii, momente ce-ţi demonstrează destinul greoi al fiecărui "cioban".
"Căciula bătrâneţii" este asemenea unui prestigiu al înţelepciunii la care privim cu mândrie şi sfială pentru toate nodurile care nouă nu ne-au mai creat probleme şi pentru toate cuvintele îndulcite de mierea cugetului senin şi a gândului limpede.
Vorbele bătrânilor sunt cele mai înţelepte, iar noi suntem doar nişte purtători de căciuli în etapă de formare.

                                                                                        Cristina Moldovanu

P.S. Eu sunt cel care, emoţionat de eseul de debut al colegei voastre, am hotărât publicarea lui, chiar dacă n-am cerut permisiunea autoarei! Cu scuze şi felicitări, AN