Prezent!

O alta toamna, un nou început... de şcoală. Cu siguranţă cei mai frumoşi ani din viaţa unui adolescent sunt anii de liceu. Dar tot ce e frumos trece prea repede, de aceea ar trebui să ne bucurăm de fiecare clipă petrecută împreună. 
Sincer, aşteptam prima zi de şcoală ca să-mi cunosc cea de-a doua "casă": profesori, pe domnul diriginte, dar mai ales viitorii fraţi şi surori cu care o să-mi petrec  anii ce vor urma. 
În ceea ce priveşte emoţiile de început, nu prea am avut, dar, recunosc, au existat. Îmi amintesc prima strigare de catalog şi reacţia domnului diriginte: "Ce zâmbăreaţă eşti ! " . 
Cum să nu fiu!? Când am cei mai drăguţi colegi şi un  diriginte excepţional. Din primele zile de şcoală mi-am dat seama ce norocoasă sunt să am aşa colegi şi un aşa diriginte. 
Spun asta pentru că sunteţi persoane sociabile, iubitoare, amuzante, înţelegătoare şi aş putea continua..., cât despre domnul diriginte, sunt sigură că o să ne fie alături mereu şi o să ne devină un al doilea "tată". 
În anii viitori îmi doresc să ne înţelegem bine în continuare şi să fim uniţi. Chiar dacă a trecut doar o lună jumătate, deja amintirile s-au adunat. 
M-am aşezat în bancă cu o colegă de treabă, drăguţă, prietenoasă şi minunată şi îmi doresc să rămânem în aceeaşi bancă în următorii 4 ani. 
Încă de la început am creat aşa-numitul "carneţel de perle" unde ea îmi notează toate "perlele" pe care le zic. :) Una dintre ele a fost în timp ce vorbeam la telefon: "Bună! Ce faci?", "Bine tocmai mi-am băgat carnea [cartea] sub pernă". Încă nu-mi dau seama cum am putut zice asta, dar sunt sigură că până la sfârşitul celor patru ani vor fi mult mai multe .
                                                                                                  
                                                                                                              Denisa Hosu :)