Cât despre voi, dragii mei colegi, sunt onorată să am parte de nişte persoane atât de prietenoase, sufletiste şi minunate. Sper că pe parcursul acestor patru ani să ne înţelegem tot atât de bine, să fim mereu uniţi ca fraţii şi să nu îl dezamăgim pe dragul nostru diriginte.
Mă bucur să văd că şi "veteranii " acestui liceu ne încurajează şi ne transmit gândurile lor bune .
Mă voi limita deocamdată doar la aceste câteva rânduri, e un început timid, dar postările următoare vor fi probabil mai generoase.
Mădălina Unchiaşu
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereS-o luăm pe rând:
RăspundețiȘtergerefelicitări, Mădă! Rândurile tale transmit o emoţie reală, care vibrează şi-n sufletul cititorului!
Consider că l-aţi lăudat destul şi (încă) fără acoperire pe diriginte! Treceţi la lucruri mai serioase! Dacă mai găsesc laude, nu constatări legate de viaţa noastră de zi cu zi, le şterg... Nu ăsta e rostul blogului... Şi-apoi, poate vă înşelaţi... Mâţa blândă...
Diacriticele!?!
Chiar, pozele sunt minunate!!
Îmi place când văd şi pe alţii ca noi, dornici de a-şi împărtăşi experienţele trăite în anii de liceu. Blogul vostru începe să prindă contur. Felicitări!!!
RăspundețiȘtergereAştept şi sper să prindeţi din urmă "Prinţesele". Cât despre domnul profesor, mai norocoşi de atât nici nu puteaţi fi. Pe voi nu am ajuns să vă cunosc aşa bine, dar avem timp. ;)
Continuaţi să ne ţineţi la curent cu ştiri de la boboci! :*:*