Repetabila povară ("I have a dream!") - scurt istoric

În urmă cu mai multe milenii unii spun două, alţii trei, alţii niciunul... pe aceste meleaguri a luat naştere un neam, din păcate divizat. Totuşi, acest popor a avut un vis, un vis făurit de marele rege Burebista, ce a unit întregul poporul sub acelaşi sceptru formând un trainic regat, care îşi poartă rădăcinile până în zilele noastre. Acest popor a fost încercat de toate urgiile, dar, prin credinţă şi bărbăţie a reuşit să-şi poarte crucea şi să nu-şi abandoneze credinţa şi jurământul cel strămoşesc sfidând toate ispitele, una după alta. Sodomia unei mari Republici, distrusă de propria corupţie, s-a izbit de acest scut carpato-danubiano-pontic, dar fără succes, după aceea eretica doamnă, ce bea din cupa desfrâului şi a mâniei a încercat să distrugă credinţa acestui popor, dar fără succes. După ce aceste două urgii, s-au înăbuşit lovind acest scut, mai mult sau mai puţin, s-a ridicat alta, la fel de sângeroasă că şi celelalte, dar, cu mai multă ura în sânge, această bestie, ce purta steagul profetului, a încercat să subjuge acest biet popor, timp de multe secole, dar cine suntem noi să spunem cât timp am fost chinuiţi de osmanlâi?

Cert este că în această luptă, purtată împotriva padişahilor şi divanelor, avem sfinţi, acest popor a dat, martiri şi neo-martiri, aici doresc să ne amintim de Sf. Constantin Brâncoveanu, omul care a murit de 5 ori, deoarece cu fiecare fiu al sau, care era devorat de bestia osmanlâtă, bravul nostru voievod murea şi el. Iar moartea lor a fost una de martiri, de ce martiri? Deoarece au murit pentru sfânta credinţă ortodoxă. Dar cum binele triumfă întotdeauna această bestie verde, a fost frântă. Dar, Dumnezeu pe cei ce Îi iubeşte, Îi încearcă, aşa că aici a venit, înaintea bestiei osmanlâie, dar, şi-a scos colţii după, un omuleţ, cu două fete, fals... acest om a tot încercat să îşi schimbe istoria, spunând că este aici cu mult înaintea "adevăraţilor autohtoni", această neînsemnată fiară cu două feţe încă mârâie şi astăzi, dar degeaba. Totuşi, cea mai sângeroasă această fiară a fost şi încă rămâne, omorând copiii, femeile şi bărbaţii acelui încercat popor, care încă era dezbinat. Dar, o rază Dumnezeiască a mângâiat acest popor şi i-a îndepliniţi un vis secular, reîntregirea sa, din nou, sub acelaşi sceptru, dar de data aceasta sub sceptrul regelui Ferdinand.

 În toate aceste secole, hidra şi-a băgat coada pe unde a putut şi a încercat să polueze şi acest biet popor, din păcate a reuşit, iar, "planul" hidrei este atât de aproape...

Dar, revenind la povestea noastră, altă urgie s-a abătut asupra acestui popor, aceast monstru venea din zona Georgiei, mai exact din oraşul Gori. Acestă năpârcă şi-a infiltrat şerpii peste bietul popor atât de încercat, dar dornic să-şi apere din nou independenţa şi credinţa, hotărât să moară pentru ţara sa şi pentru crezul sau cel strămoşesc.

În primă fază, năpârca a biruit dezbinând acest popor şi secerând cei mai de seamă locuitori ai săi, dar, în această perioadă neagră, în care năpârcile au controlat totul visul acestui popor s-a metamorfozat într-un coşmar, totuşi, misiunea acestui popor nu se terminase, acest popor primeşte o nouă nădejde, o nădejde ce a trăit o viaţă duhovnicească de peste 50 de ani, ce a îndeplinit o misiune timp de 33 de ani, pe acest pământ ales de Domnul Dumnezeul nostru, această binecuvântare a fost tăria acestui popor, nădejdea sa şi tot odată mielul sacrificat. Aceast colos al neamului nostru a fost prigonit de veninoasele năpârci aidoma întregului neam, totuşi acest sfânt al nostru a prezis căderea secerii şi ciocanului, dar ne-a avertizat că va veni o vreme şi mai grea, vremea în care bătălia se va da în om, atunci, nu vor mai exista sfinţi ci doar mucenici, aceea va fi vremea stelei cu 6 colţuri.

Acum trăim acel coşmar sau mai bine spus acest coşmar, dar, după noapte vine zi, după ploaie vine curcubeu, iar, după moarte vine viaţă. Aceast basm este la final, nu voi încheia cu tradiţionalul "şi-am încălecat pe-o şa", voi încheia altfel... "I have a dream!" Visul meu constă în continuare moştenirii strămoşeşti şi continuarea drumului pe care am pornit. Trebuie, ca neam, să ne purtăm crucea până pe Golgota...

"Ne vom întoarce într-o zi" au spus mucenicii noştri, ei sunt printre noi, dar, încă nu îi vedem, din păcate. Au fost şi vor fi cu acest neam, mult încercat, căci ruguri de flăcări ard la graniţele ţării… “Şi pe cei ce ne vor ocupa va veni ploaie de foc”