"Boala" de care scapi pe măsură ce creşti

          Sunt convinsă că, dacă s-ar inventa maşina timpului, toată lumea s-ar întoarce în momentul în care o trăgeam pe mama de mânecă , rugând-o să ne lase afară, în care nu ne păsa decât  să ne răspundă la interfon prietenii, pentru a-i chema afară, acel moment al... Copilăriei. Copilărie, un cuvânt care ne readuce zâmbetul pe faţă, dar care, în acelaşi timp, ne face să ne urâm pe noi înşine. De ce? Pentru că ne-am dorit să trecem de acest paradis, şi să fim mari, să avem probleme şi să ne gândim mereu cu frică la ziua de mâine. 
          "Copilăria… mai întotdeauna ea trezeşte în sufletul omului un sentiment de melancolie: lumea tihnei în care visează gingaş şi cu sfială mugurul omenesc ce abia se deschide la viaţă. Vârsta de aur?? Nu, vârsta neputinţei şi a sensibilităţii aproape bolnave". Şi bine spuse Ivan Bunin. Aş da orice să fiu din nou copil, să o pun pe mama a mia oara să îmi citească "Capra cu trei iezi", să nu îmi pese că nu am mâncat nimic toată ziua, stând doar afară şi, pe scurt, să fiu liberă, fericită şi fără griji. 
          Deşi ştim că nu se va întoarce niciodată, putem să îl ascultăm pe Tom Stoppard, care ne zice: "Dacă păstrezi copilăria mereu cu tine, nu vei îmbătrâni niciodată!". 

Georgiana